Energia electrică este produsă, prin diverse mijloace. Spre exemplu, termocentralele ard cărbune pentru a o obține. Hidrocentralele folosesc puterea apei, iar turbinele eoliene utilizează puterea vântului.

De la producători, energia pleacă spre noi, consumatorii casnici. Trece printr-un proces de transformare și ajunge apoi într-o rețea de transport, care este administrată de Transelectrica SA.

Trece prin încă un proces de transformare și se varsă în rețelele administrate de distribuitorii de energie, iar prin aceste rețele, curentul ajunge, în sfârșit, la locuințele noastre.

Totul costă: de la curentul propriu-zis (numit de specialiști ”energie electrică activă”), până la transport și distribuție, doar că noi nu-i dăm bani producătorului, nici transportatorului și nici distribuitorului, ci unei firme care se numește ”furnizor”.

Furnizorul este, în sectorul energetic, un fel de agenție de voiaj din domeniul turistic. Adică, furnizorul face pentru consumatorul casnic tot ce acesta nu vrea, nu poate sau nu știe să facă.

Cu unul dintre cei 54 de furnizori de pe piața cu amănuntul, consumatorul casnic trebuie să încheie un contract.

Iar acel furnizor – în numele consumatorului casnic – va cumpăra energie electrică, va plăti transportul până la intrarea în oraș și apoi va încheia contract și cu distribuitorul. Apoi, va aduce energia electrică de la producători până la consumatorul casnic.

Legea îi permite consumatorului casnic să își contracteze și individual toate aceste operațiuni. Dar ar fi mai dificil și nu neapărat avantajos, din punct de vedere al prețului. Așa că se recurge la furnizor.