Criza energetică declanșată în Europa deschisă cu 2021 a împins România într-o situație fără precedent: prețurile la electricitate și gaze au crescut accelerat, situație care risca să se transforme într-o povară greu de suportat pentru milioane de gospodării și pentru o mare parte a economiei. Pentru a evita un șoc social și economic, statul a decis introducerea unei scheme de plafonare, prin care consumatorii plăteau un preț limitat, iar diferența față de prețul real din piață era acoperită din buget.
Efectul plafonării a permis populației să rămână la un nivel gestionabil, într-o perioadă în care prețurile din piețele europene ajunseseră la maxime istorice. De asemenea, plafonarea a contribuit la menținerea funcționării unităților medicale, a școlilor, a serviciilor publice și a afacerilor mici și mijlocii, care altfel s-ar fi putut confrunta cu întreruperi, închideri sau concedieri.
Conform datelor cumulate până în 2025, costul total al acestor intervenții se ridică la aproximativ 30 de miliarde de lei . Dintre acestea, circa 18 miliarde de lei au fost folosite pentru a acoperi energia electrică , în timp ce aproximativ 12 miliarde de lei au mers către gazele naturale . În total, schema sa aplicat timp de mai bine de trei ani și a acoperit atât consumatorii casnici, cât și o parte importantă a mediului economic.
