Întrebarea este: Cine stabilește cât trebuie să plătim pentru curentul adus de la producător tocmai până la noi acasă?

Ei bine, în prezent furnizorul nu poate să ne perceapă nouă, consumatorilor casnici, orice preț dorește. Până acum putea să ne ia doar suma pe bani pe care îi permitea legea plafonării. Dar Legea plafonării a permis ca clientul român să plătească mai mult decât în situația în care nu ar fi existat plafonare în ultimii 2 ani.

Furnizorul este partenerul nostru care în numele nostru, realizează atât cumpărarea curentului electric, cât și de organizarea și plata transportului și distribuției.

În factura pe care ne-o trimite furnizorul, există un preț pentru curent (numit ”energie electrică activă”), dar și tarife pentru transport și distribuție și taxe.

Inițial, statul, prin intermediul Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) se implica în aprobarea fiecărei componente a facturii. Cu alte cuvinte, furnizorul ne putea lua doar atâția bani câți îi permitea ANRE atât pe curent, cât și pe transportul și distribuția lui.

Din 2021, consumatorul a avut de ales. Putea primi curent în regim de serviciu universal. Era situația în care ANRE reglementa toate componentele facturii, inclusiv prețul energiei active (care reprezintă până la jumătate din valoarea totală a facturii de curent).

Dar consumatorul poate renunța la serviciul universal pentru a trece în piața concurențială, unde ANRE nu se mai implică în stabilirea prețului la energia activă.

Ce s-a întâmplat la 1 iulie 2025? Ei bine, dispare plafonarea prețului la energie și consumatorul ar trebuie să aleagă un furnizor. Insist asupra cuvântului trebuie deoarece chiar și dacă un consumator nu întreprinde nimic el alege în fapt să rămână la actualul furnizor.